Reprezentarea succesorală (III)

Efectele reprezentării succesorale

Reglementarea efectelor reprezentării succesorale este dată de art 968 NCC. Din analiza textului, rezultă că principalul efect al reprezentării succesorale constă în împărţirea moştenirii pe tulpini. Astfel, atunci când la moştenirea unui defunct intervine reprezentarea, patrimoniul nu se va mai împarţi în funcţie de numărul moştenitorilor care vin împreună şi efectiv la moştenire, ci în funcţie de numărul tulpinilor existente. Aliniatul 2 al art 968 defineşte noţiunea de „tulpină” după cum este vorba despre moştenitori aparţinând clasei I sau clasei a II-a.

– Atunci când este vorba despre descendenţi, tulpina este dată de „descendentul de gradul 1 care culege moştenirea sau care este reprezentat la moştenire”. Aşadar, numărul tulpinilor va fi determinat de  numărul descendenţilor de gradul 1, indiferent că aceştia vin la moştenire în nume propriu sau au calitatea de reprezentaţi.

– Atunci când este vorba despre colaterali privilegiaţi, tulpina este dată de „colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege moştenirea sau este reprezentat la moştenire”. Prin urmare, numărul tulpinilor va fi reprezentat de numărul colateralilor de gradul al doilea, indiferent dacă vin la moştenire în nume propriu sau au calitatea de reprezentaţi.

Este  necesar să facem o discuţie separată asupra felului în care se vor calcula tulpinile în cazul  fraţilor buni, a fraţilor uterini şi a celor consangvini. Conform art. 981  NCC, în cazul în care fraţii nu sunt fraţi buni, moştenirea se va împărţi pe linii, una maternă şi una paternă. Acest lucru se va face şi în ipoteza în care trebuie să calculăm tulpinile în cazul unei reprezentări în care sunt implicaţi fraţi de diferite categorii. Calculul şi împărţirea pe linii va fi practic prima operaţiune pe care o vom face. Apoi vom calcula părţile cuvenite fiecărui colateral privilegiat, după cum acesta este frate bun, frate uterin sau consangvin cu defunctul. Rezultatul astfel obţinut, în urma celor două operaţii consecutive, va reprezenta practic tulpina fiecărui moştenitor. Deci, împărţirea moştenirii pe tulpini, în acest caz, nu se va face în funcţie de numărul colateralilor privilegiaţi care vin la moştenire ci în funcţie de partea cuvenită fiecăruia după împărţirea pe linii a moştenirii.

De exemplu, defunctul A are doi fraţi buni, B şi C, un frate uterin, D, şi trei fraţi consangvini, E, F şi G. Prima etapă va consta în împărţirea moştenirii pe linii, cea maternă şi cea paternă. Pe linia maternă vor veni la moştenire fraţii buni şi cel uterin, respectiv B, C şi D, astfel încât aceasta se va împărţi în trei părţi  egale; pe această linie, deci, fraţii buni B şi C vor primi fiecare 1/2 x 1/3 = 1/6 din moştenire, iar fratele uterin va primi şi el 1/6 din moştenire. Pe linia paternă vor veni la moştenire fraţii buni şi fraţii consangvini, B,C, E, F şi G, astfel încât aceasta se va împărţi în 5 părţi egale; pe această linie, fraţii buni vor primi fiecare 1/2 x 1/5 = 1/10, iar fraţii consangvini vor primi şi ei câte 1/10 din moştenire. În final, se va calcula partea fiecărui frate. Astfel, fraţii buni vor avea 1/6 (de pe linia maternă) + 1/10 (de pe linia paternă) = 8/30 fiecare. Fratele uterin va primi numai partea ce i se cuvine pe linia maternă, adică 1/6 = 5/30. Fraţii consangvini vor primi deasemenea numai părţile care li se cuvin pe linia paternă, adică 1/10 = 3/30 fiecare. Observăm că, în această situaţie, tulpinile vor fi diferite, fraţii buni având dreptul la câte 8/30 fiecare, fratele matern având dreptul la 5/30 iar fraţii paterni la câte 3/30 fiecare. Deci, tulpina, s-a calculat în această situaţie având în vedere regula cu caracter general a împărţirii pe linii prevăzută de art 981 NCC.

– Alin 3 al art 968 NCC stabileşte regula subsidiară a împărţirii moştenirii pe tulpini, stipulând faptul că, în cazul în care o tulpină a produs mai multe ramuri şi este necesar să efectuăm şi alte împărţiri în cadrul unei subdiviziuni, împărţirea se va efectua tot pe tulpini, până la moştenitorii de ultim grad, care vor împărţi patrimoniul succesoral între ei în mod egal.

De exemplu, defunctul A a avut doi descendenţi, B şi C, dintre care unul, B, este predecedat, având la rândul său trei descendenţi, b1, b2 şi b3; dintre aceştia, b1 şi b2  sunt şi ei predecedaţi, având fiecare câte doi descendenţi, c1 şi c2  şi, respectiv, c3 şi c4. Se va face o primă împărţire a moştenirii pe tulpini, corespunzătoare celor doi descendenţi de gradul 1, B şi C. Moştenitorul aflat în viaţă, C, îşi va primi partea sa, respectiv 1/2 din moştenire. Partea celui predecedat, B, care a constituit iniţial o tulpină, se va împărţi la rândul ei în trei tulpini egale, corespunzătoare celor trei descendenţi ai lui B. Nepotul de fiu aflat în viaţă, b3 îşi va primi partea sa, respectiv 1/3 x 1/2 = 1/6. Tulpinile corespunzătoare nepoţilor de fiu predecedaţi la rândul lor se vor împărţi şi ele în câte două ramuri, corespunzătoare descendenţilor aflaţi în viaţă, care vor primi fiecare 1/2 x 1/6 = 1/12.

Reprezentarea succesorală (III)

Efectul particular al reprezentării succesorale

Este vorba de o reglementare nou introdusă de codul civil actual, ca urmare a includerii nedemnului în categoria persoanelor care pot fi reprezentate, având drept scop restabilirea unui echilibru între copiii nedemnului.

Sediul materiei este dat de art 969 NCC.

În analiza acestui efect special al reprezentării, vom face mai multe observaţii:

– acest efect se aplică numai în cazul reprezentării nedemnului, nu şi în cazul celui care are calitatea de reprezentat ca urmare a faptului că era decedat la data deschiderii moştenirii.

– nu este vorba de un efect direct asupra moştenirii ce se dezbate şi de la care a fost exclus nedemnul, ci de un efect indirect, asupra moştenirii acestuia din urmă. Prin urmare, aplicarea prevederilor art 969 se va face nu în momentul dezbaterii moştenirii de la care a fost exclus nedemnul, şi la împărţirea căreia au participat moştenitorii nedemnului, venind prin reprezentare, ci abia în momentul decesului nedemnului reprezentat.

– Aplicarea prevederilor art. 969 NCC se limitează numai la cazul în care nedemnul ce a fost reprezentat la moştenire are două categorii de descendenţi: pe de o parte, copii concepuţi înainte de deschiderea moştenirii de la care nedemnul a fost exclus şi care au venit la moştenire prin reprezentare şi, pe de altă parte, copii concepuţi după deschiderea moştenirii de la care nedemnul a fost exclus şi care  nu au venit la moştenire prin reprezentare, neavând în acel  moment capacitate succesorală.

– Rolul prevederii legale este de a instaura un echilibru între toţi descendenţii nedemnului, iar mecanismul pe care îl foloseşte legea este cel al raportului.

– Se instituie în acest fel un caz special de raport, numai pentru situaţia în care vin la moştenire descendenţi din cele două categorii sus-menţionate, nu şi pentru cazul în care copii ai nedemnului concepuţi anterior deschiderii moştenirii de la care nedemnul a fost exclus ar veni în concurs cu soţul supravieţuitor al nedemnului, chiar dacă respectivă căsătorie s-a încheiat ulterior deschiderii moştenirii de la care a fost exclus nedemnul. Deci, de prevederile art 969 NCC nu se vor putea prevala decât copiii concepuţi ulterior deschiderii moştenirii de la care a fost exclus nedemnul, nu şi soţul supravieţuitor al acestuia. Problema raportului dintre soţul supravieţuitor şi descendenţii nedemnului se va rezolva potrivit dreptului comun. Prin urmare, acest tip special de raport se va datora numai de către descendenţii defunctului concepuţi anterior deschiderii moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul atunci când ei vin la moştenirea nedemnului în concurs, împreună şi efectiv cu descendenţi ai nedemnului concepuţi ulterior deschiderii moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul. Dacă una dintre aceste categorii de descendenţi nu există, nu pot sau nu doresc să vină la moştenirea nedemnului, raportul datorat în condiţiile art 969 NCC nu se va efectua.

– Aşa cum spuneam anterior, rolul acestei prevederi legale este de a nu prejudicia copiii concepuţi ulterior deschiderii moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul, sancţionându-i practic pentru două motive ce nu le sunt imputabile: pe de o parte fapta autorului lor care a atras nedemnitatea şi pe de altă parte faptul că nu erau concepuţi la momentul la care s-a deschis moştenirea. Premisa este următoarea: dacă nu ar fi fost nedemn, acesta ar fi cules moştenirea, iar ea s-ar fi cuvenit descendenţilor săi la deces şi, dacă ar fi fost concepuţi la data deschiderii moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul ar fi putut şi ei să vină la acea moştenire prin reprezentare.

– Partea de moştenire culeasă de către reprezentanţi ca efect al reprezentării capătă, în măsura aplicării prevederilor art 969 NCC, caracterul unei donaţii şi se va raporta întocmai ca şi aceasta.

– Raportul  efectuat în temeiul prevederilor art 969 NCC are caracter legal, obligatoriu, nedemnul  neavând posibilitatea să-i scutească de raport pe cei care îl datorează. Astfel, acest tip de raport va interveni obligatoriu, prin simplul fapt al existenţei ca şi moştenitori ai nedemnului a celor două categorii de descendenţi. Acceptarea moştenirii de către respectivii descendenţi va determina obligatoriu şi datorarea raportului. Renunţarea la raportul prevăzut de art 969 NCC nu se va putea face de către descendentul care a acceptat moştenirea nedemnului, separat  sau independent de această acceptare. Afirmăm aşadar că raportul prevăzut de art 969  nu poate face obiect al renunţării ca şi raportul donaţiilor, în temeiul prevederilor art 1152 alin 2 NCC.

– Raportul datorat ca efect special al reprezentării se va efectua numai în limita activului net al moştenirii pe care reprezentantul a cules-o prin reprezentare. Astfel, prin aplicarea prevederilor ultimei teze a art 969 NCC, vom calcula valoarea raportului numai în limita şi numai dacă valoarea activului moştenit depăşeşte valoarea pasivului suportat de către reprezentant ca urmare a reprezentării.

– Dreptul de a cere raportul îl vor avea atât descendenţii nedemnului concepuţi după deschiderea moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul, pe cale principală, cât şi creditorii lor, prin acţiunea oblică.

– Ca şi în cazul raportului de drept comun, raportul special prevăzut de art 969 NCC se va face prin echivalent, putând fi făcut în natură numai dacă la data cererii de raport descendentul obligat era încă propiretarul bunului şi nu l-a grevat cu o sarcină reală sau nu l-a dat în locaţiune pe o perioadă mai mare de trei ani, aplicându-se astfel prevederile art 1151 alin 2 NCC.

– Vor fi deasemenea aplicabile formele de realizare a raportului prevăzute de art 1151 alin 3-6, acesta putându-se realiza prin preluare, prin imputaţie sau în bani. Evaluarea bunurilor supuse raportului se va face ţinându-se cont de prevederile art 1153 NCC.

Autor: Daniela Negrilă
Notar Public Coordonator
Societatea Profesională Notarială Concordia.


Reprezentarea succesorală (III) publicat: 2018-09-24T07:47:10+00:00, actualizat: 2018-09-24T08:33:18+00:00 by România Blog