DIVORŢUL ÎN ROMÂNIA PENTRU CETĂŢENII ROMÂNI ŞI STRĂINI. PRESTAŢIA COMPENSATORIE.
DIVORŢUL ÎN FRANŢA PENTRU CETĂŢENII ROMÂNI.
Prin noul Cod civil român, intrat în vigoare de la 01.10.2011, deşi instituţia divortului a suportat anumite modificări, desfacerea căsătoriei pe cale judiciară poate avea loc, în continuare, prin acordul soţilor sau printr-o procedură conflictuală, în baza căreia soţii, din cauza unor motive temeinice, susţin că raportul de casătorie şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
DIVORŢUL PE CALE JUDICIARĂ ÎN ROMÂNIA
În ceeea ce priveste procedura amiabilă, respectiv divorţul prin consinţământ reciproc, procedura este una accelerată, soţii trebuind să se prezinte o singură dată în faţa judecătorului. Însă, acest tip de divorţ necesită un acord al soţilor atât asupra divorţului cât şi asupra efectelor acestuia din punct de vedere personal, respectiv: nume, pensie de întreţinere, etc, familiar, respectiv: reşedinţa copiilor, pensia pentru copii, drepturile de vizită, etc. Acest tip de divorţ este cel mai rapid şi cel mai putin costisitor, iar procedura poate dura 1-2 luni. Ambele părţi pot apela la un singur avocat.
În ceea ce priveşte procedura conflictuală, divorţul este posibil atunci când soţii sunt de acord asupra divorţului, dar nu sunt de acord asupra efectelor divorţului, acestea urmând a fi stabilite de către judecător, sau când s-a produs o alterare definitivă a relaţiilor de căsătorie, respectiv: când soţii trăiesc separat de cel puţin 2 ani, sau starea de sănătate a celuilalt soţ face imposibilă continuarea căsătoriei.
Divorţul din culpă, este posibil în cazul în care soţii au ajuns la o situaţie de criză profundă, ceea ce implică un conflict deschis şi dificil, ce antrenează o procedură de divorţ mai lungă, mai complicată şi mai costisitoare. Acest tip de divorţ poate fi pronunţat din culpa exclusivă a unuia dintre soţi, sau din culpa ambilor soţi. În cazul în care soţul reclamant a convieţuit cu celălalt soţ într-o căsătorie de cel puţin 2 ani, iar divorţul se pronunţă din vina exclusivă a soţului pârât, reclamantul poate cere soţului pârât o prestaţie compensatorie, care să compenseze dezechilibrul pe care divorţul l-a determinat în viaţa acestuia. În acest caz soţul reclamant nu poate solicita şi pensie de întreţinere.
Prestaţia compensatorie este stabilită în funcţie de resursele soţilor, vârstă, sănătate, contribuţii la creşterea copiilor minori şi poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului (drept de folosinţă), asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparţin debitorului. Aceasta poate fi stabilită într-o cotă procentuală sau într-o sumă de bani globală, pentru toată durata vieţii sau pentru o perioadă determinată.
DIVORŢUL ÎN FRANŢA PENTRU CETĂŢENII ROMÂNI
Dacă aveţi reşedinţa în Franţa sau v-aţi căsătorit în Franţa cu un cetăţean francez, tribunalele franceze pot soluţiona cererea dumneavoastră de divorţ în următoarele situaţii: când ambii soţi au reşedinţa în Franţa, sau unul din soţi are reşedinţa în Franţa, dacă acolo locuieşte cu copiii.
Ca şi în România, în Franţa există diverse modalităţi de rezolvare a divorţului, constând într-o procedură amiabilă şi trei proceduri conflictuale.
Procedura amiabilă sau divorţul prin consinţământ reciproc, este acela în care soţii se prezintă o singură dată în faţa judecătorului de familie, în şedinţa nepublică. Acest tip de divorţ necesită un acord al soţilor asupra cererilor accesorii divorţului, acord atestat de o tranzacţie redactată de un avocat şi prezentată spre omologare judecătorului.
Procedurile conflictuale constau în divorţul prin acceptarea desfacerii căsătoriei, dar neacceptarea cererilor accesorii, divorţul în situaţia în care soţii sunt separaţi de cel puţin 2 ani şi divorţul din culpă, care antrenează de asemenea o procedură lungă şi costisitoare.
Mariana ROMAN
Avocat