Reprezentarea succesorală (I)

1. Definiţie şi caractere juridice

Deşi nu spune expres acest lucru, art. 965 NCC defineşte reprezentarea succesorală ca şi pe un beneficiu al legii. În temeiul său, un moştenitor legal de grad mai îndepărtat, numit REPREZENTANT, urcă în drepturile ascendentului său, numit REPREZENTAT, pentru a culege partea de moştenire ce s-ar fi cuvenit acestuia dacă:
– Nu ar fi fost nedemn faţă de defunct
– Nu ar fi fost decedat la data deschiderii moştenirii.

a. Din punct de vedere al justificării sale, ca şi instituţie juridică, reprezentarea succesorală are rolul, pe de o parte, de a înlătura consecinţele nefavorabile ale aplicării principiului proximităţii gradului de rudenie în toate cazurile şi nelimitat şi, pe de altă parte, de a asigura un echilibru între moştenitorii unui defunct, protejându-i de efectele nefavorabile pe care le au anumite evenimente imprevizibile şi care  nu le sunt imputabile.

b. Reprezentarea succesorală reprezintă excepţia a două principii ale moştenirii:

– în primul rând este o excepţie de la pricipiul proximităţii gradului de rudenie, cu rolul de a proteja rudele de grad mai îndepărtat de consecinţele nefaste ale unor evenimente imprevizibile şi neimputabile lor.  În temeiul său, moştenitori de grad mai îndepărtat vor fi chemaţi la moştenire împreună cu moştenitori mai apropriaţi în grad, culegând, cu drepturi egale, bunurile care au aparţinut defunctului. Când spunem că între moştenitori drepturile sunt egale, nu ne referim la partea de moştenire pe care o vor culege efectiv, ci la aplicarea aceloraşi norme legale, fără deosebire, atât în privinţa fondului cât şi a procedurilor aplicabile. Astfel, nu se va pune nicicum probleme unui tratament inegal faţă de rudele de gradul 2, 3 sau 4, venite la moştenire în temeiul reprezentării, în raport cu moştenitorii de gradul 1 veniţi la moştenire în nume propriu. Principiul proximităţii gradului de rudenie se respectă, totuşi, pe fond, în raport de rudele de gradul cel mai apropiat care vin la moştenire.

– în al doilea rând, este o excepţie de la principiul împărţirii moştenirii în părţi egale între moştenitorii de grad egal, cu rolul de a echilibra situaţia şi tratamentul acordat moştenitorilor unui defunct în situaţia specială a aplicării reprezentării succesorale. Astfel, atunci când intervine reprezentarea, moştenirea se împarte pe tulpini, funcţie de numărul de moştenitori de grad mai apropiat cu defunctul. Dacă sunt întrunite condiţiile reprezentării şi pentru moştenitorii din gradele următoare, moştenirea se va împărţi în subtulpini. În urma acestui procedeu, dacă un defunct are mai mulţi moştenitori care pot fi reprezentaţi, iar aceştia la rândul lor au număr inegal de descendenţi, se va ajunge la situaţia în care moştenitori de grad egal să împartă moştenirea în părţi inegale. Principiul împărţirii în părţi egale între moştenitorii de acelaşi grad se respectă şi el, pe fond, întrucât tulpinile care se alcătuiesc, dacă există vocaţia egalităţii, se formează în mod egal.

c. Noţiunea de reprezentare succesorală nu presupune, pentru a o face să intervină, existenţa voinţei unei persoane, nici a defunctului, nici a moştenitorilor. Reprezentarea succesorală se aplică în temeiul legii, art. 965 folosind expresia „în virtutea legii”. Pe cale de consecinţă, reprezentarea succesorală va interveni şi îşi va produce efectele ori de câte ori sunt îndeplinite condiţiile legale,  intervenţia producându-se de drept  şi imperativ, dincolo şi în afara voinţei celui care lasă moştenirea sau a celui care moşteneşte. Putem spune deci că aplicarea reprezentării are caracter imperativ şi intervine de drept, regulile sale neputând fi modificate prin voinţa părţilor. Singurul moment în care se va lua în considerare voinţa succesibililor este cel al exprimării dreptului lor de opţiune, astfel încât cel care renunţă la moştenire renunţă implicit şi la beneficiul reprezentării, dacă este cazul. În schimb, cel care acceptă moştenirea nu va putea renunţa la aplicarea reprezentării în situaţia în care aceasta se impune. Deasemenea, nu vom putea vorbi nici de o modificare prin voinţa părţilor a modului de împărţire a moştenirii ca efect al reprezentării, aceasta făcându-se în toate cazurile pe tulpini, după cum nu vom putea vorbi de vreo modificare prin voinţa părţilor a cazurilor în care se aplică reprezentarea.

Reprezentarea succesorală (I)

2. Domeniul de aplicare si modul de operare al reprezentarii succesorale

a. Conform art. 966 alin. 1  NCC, coroborat cu prevederile art. 975 alin. 4 NCC şi ale art. 981 alin. 2 NCC, reprezentarea succesorală se aplică în privinţa clasei I a descendenţilor şi în privinţa colateralilor privilegiaţi, ca şi mostenitori aparţinând clasei a doua. Astfel, vom putea vorbi de reprezentare în cazul descendenţilor copiilor defunctului şi al fraţilor sau surorilor defunctului. Regulile generale rămân aplicabile, astfel încât nu va exista nici o diferenţă după cum este vorba de rudenia firească sau de cea rezultată în urma adopţiei, după cum nu va exista nici o diferenţă de aplicare a regulilor reprezentării după cum este vorba de fraţi buni, de fraţi consangvini ori de fraţi uterini. Diferenţierea în această ultimă situaţie va fi dată doar de aplicarea împărţirii pe linii care se va efectua în momentul în care se vor calcula tulpinile reprezentării.

b. În cadrul reprezentării succesorale vom avea două elemente: cel reprezentat, pe de o parte, şi reprezentantul, pe de altă parte. Cu privire la ei se vor aplica deasemenea regulile generale stabilite de art. 963 alin. 2 NCC, astfel încât în privinţa descendenţilor reprezentarea se va aplica indiferent de gradul de rudenie cu defunctul, iar în privinţa colateralilor privilegiaţi  reprezentarea se va aplica numai până la gradul 4 inclusiv. Astfel, vom face următoarele aprecieri:

– Reprezentatul poate fi orice descendent al defunctului, indiferent că este moştenitor de gradul 1 sau de un alt grad, inferior. Dacă sunt întrunite condiţiile reprezentării, orice moştenitor care face parte din clasa I a descendenţilor poate avea calitatea de reprezentat, fără limită cu privire la gradul său. În privinţa colateralilor privilegiaţi, calitatea de reprezentat o pot avea fraţii/surorile defunctului – moştenitori de gradul 2 – precum şi nepoţii de frate/soră – moştenitori de gradul 3. Dincolo de această limită nu se va mai pune problema calităţii de reprezentat întrucât gradul următor, al patrulea, va aparţine reprezentantului, iar el este limita maximă a vocaţiei succesorale a colateralilor privilegiaţi

– Reprezentantul poate fi deasemenea orice descendent al defunctului, fără limită de grad. În situaţia colateralilor privilegiaţi, însă, vom fi limitaţi de gradul al patrulea, astfel încât reprezentant va putea fi numai strănepotul de frate/soră al defunctului.

c. Mecanismul de operare al reprezentării constă în aceea că moştenitorul de grad mai îndepărtat, reprezentantul, urca în drepturile autorului său, reprezentatul, şi culege partea de moştenire ce s-ar fi cuvenit acestuia. Reprezentantul va avea toate drepturile pe care le-a avut reprezentatul dacă nu ar fi fost decedat sau nedemn de a moşteni. În lipsa instituţiei reprezentării, reprezentantul nu ar fi putut moşteni. Dacă sunt, însă, îndeplinite condiţiile reprezentării, acesta va primi partea de moştenire ce s-ar fi cuvenit reprezentatului, fără a putea schimba vreuna dintre regulile impuse de lege.

d. Conform art. 966 alin. 2 NCC, reprezentarea succesorală va opera „în toate cazurile”, fără a se face vreo deosebire după cum reprezentanţii sunt rude de acelaşi grad sau de grade diferite cu defunctul. Aceasta înseamnă că va fi vorba de reprezentare succesorală atât în privinţa moştenitorilor de gradul 1 cât şi în privinţa moştenitorilor aparţinând gradelor următoare, sub rezerva de a  fi îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a se putea aplica reprezentare.

Autor: Daniela Negrilă
Notar Public Coordonator
Societatea Profesională Notarială Concordia.


Reprezentarea succesorală (I) publicat: 2018-03-15T15:16:59+00:00, actualizat: 2018-03-15T17:45:10+00:00 by România Blog