În toate cazurile care implică discuţii cu privire la autoritatea părintească asupra copiilor sau cu privire la locuinţa minorilor, fiecare dintre cei doi părinţi separat sau părinţii împreună trebuie să pregătească si să transmită instanţei planul parental propus. Este ideal ca planul parental să fie agreat de către părţi.
Planul parental agreat în comun dovedeşte maturitatea emoţională a părinţilor şi evită ca instanţa să impună un plan parental standard care, prin generalitatea sa, ar servi mai puţin interesul părţilor. Instanţa recomandă părinţilor să încerce să medieze eventualele puncte de divergenţă apelând la un mediator calificat, medierea ajutând părţile să reconcilieze majoritatea punctelor aflate în dezbatere şi reducând tensiunile emoţionale, în beneficiul minorilor.
În conformitate cu legislaţia actuală, judecătorul are datoria de a recomanda părţilor să folosească medierea în prima şedinţă pe fond. Atitudinea părţilor relativ la mediere (acceptul, respingerea nejustificată a propunerii de mediere, ne-prezentarea la mediere) ar trebui să devină un input pentru judecător în luarea deciziei de încredinţare a minorilor, în cazul în care, de exemplu, una dintre părţi este dispusă să urmeze calea medierii iar cealaltă parte nu. Propunerea de mediere pe care o face judecătorul devine astfel un test deosebit de util pentru a da judecătorului o imagine cu privire la capacitatea şi disponibilitatea de colaborare a fiecărui părinte. Ori capacitatea părinţilor de a colabora cu celălalt pentru lucruri care ţin de creşterea şi educarea minorilor trebuie să joace un rol important în decizia cu privire la interesul superior al copilului, de pildă în stabilirea locuinţei copilului.
Procedura prealabilă (cea referitoare la informarea părţilor) ar trebui să devină obligatorie în sensul că, la prima înfăţişare, instanţa să dea un termen părţilor să apeleze la un mediator şi să se informeze cu privire la avantajele medierii. Tot la prima înfăţişare instanţa ar trebui să informeze părinţii cu privire la obligaţia pe care o au de a redacta un plan parental, recomandând procedura medierii. Planul parental poate fi redactat de către părinţi singuri utilizând planul parental minimal sau cu sprijinul mediatorului la care au fost îndrumaţi de către judecător pentru informarea prealabilă obligatorie. Astfel, de facto, medierea va deveni o etapă cvasi-obligatorie pentru tratarea dosarelor de divorţ cu minori.
Pot face excepţie de la obligativitatea procedurii prealabile, cazurile cu violenţe familiale grave, deoarece este improbabil că medierea ar putea reprezenta într-adevăr acordul de voinţă al părţilor, în aceste situaţii părinţii făcând un acord numai pentru că sunt obligaţi.
Interesul superior al copiilor nu este definit în clar de către legiuitor. Cu toate acestea, Manualul Judecătorilor editat de către ANPDC explică modul de cercetare al interesului superior al copilului la paginile 43 şi 44 reaplicând modelul Canadian. Se observă că decizia cu privire la încredinţarea custodiei minorilor trebuie să ţină cont de o sumă de factori şi nu trebuie în niciun fel să fie influenţată de criteriul „sexului părinţilor”. Astfel cele mai importante aspecte pe care instanţa ar trebui să le ia în considerare cu privire la încredinţarea minorilor către un părinte sau altul (părinte custodian) sunt:
Instanţa de tutelă determină interesul superior al copilului ţinând cont de următoarele criterii:
a) Nevoile fizice, emoţionale şi psihologice ale copilului, inclusiv nevoia copilului de stabilitate, având în vedere vârsta şi etapa de dezvoltare a minorului;
b) Identitatea culturală, lingvistică, religioasă şi spirituală a copilului, apartenenţa etnică;
c) Opiniile şi preferinţele copilului în măsura în care acestea pot fi verificate în mod rezonabil;
d) Natura, forţa şi stabilitatea relaţiei dintre copil şi fiecare dintre părinţii săi;
e) Natura, forţa şi stabilitatea relaţiei dintre copil şi fiecare frate/soră, bunic şi orice altă persoană semnificativă în viaţa copilului, faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament;
f) Capacitatea fiecărei persoane, pentru care decizia instanţei s-ar putea aplica, de a îngriji copilul şi de a răspunde în cel mai mare grad nevoilor acestuia;
g) Capacitatea fiecărei persoane, cu privire la care decizia instanţei s-ar putea aplica, de a comunica şi coopera în chestiunile care privesc interesul superior al copilului;
h) Orice antecedente ale fiecărei persoane, pentru care decizia instanţei s-ar putea aplica, relevante pentru siguranţa şi bunăstarea copilului, după divorţul părinţilor;
i) Beneficiile pe care dezvoltarea şi menţinerea de relaţii semnificative cu ambii părinţi le au asupra copilului şi voinţa fiecăruia dintre aceştia de a susţine dezvoltarea şi menţinerea unei relaţii armonioase cu celălalt părinte în interesul copilului;
j) Istoricul îngrijirii copilului (de către cine a fost îngrijit copilul, cum, etc.);
k) Orice plan propus pentru îngrijirea şi creşterea copilului.
Planul parental ar trebui să fie destul de detaliat şi să atingă următoarele aspecte:
1. Autorii înţelegerii, identificarea părinţilor şi copiilor minori.
2. Modul de exercitare a autorităţii părinteşti (custodia comună).
3. Programul de vizitare (în timpul săptămânii, în week-end, nopţile din timpul săptămânii şi din timpul week-end-ului, etc)
4. Îngrijiri medicale (medic de familie, medic specialist, etc)
5. Reguli în educarea copilului.
6. Reguli pentru petrecerea vacanţelor (în concediile părinţilor, vacanţe şcolare, sărbători de Paşte, Crăciun, An nou, zile de naştere, onomastice, etc.)
7. Educaţia copiilor.
8. Modul de luare al deciziilor în problemele importante în legătură cu copii (activităţi şcolare şi extraşcolare, persoane care îngrijesc copiii în lipsa părinţilor, starea de sănătate, prieteni, etc.) sau în problemele curente (rutina zilnică, efectuare teme, alimentaţie, cumpărături de îmbrăcăminte, încălţăminte, rechizite, etc, activităţi în timpul liber, vizite la prieteni, cunoştinţe, rude, etc.)
9. Modul de rezolvare a disputelor când trebuie luate decizii de ambii părinţi.
10. Cheltuielile privind obligaţia de întreţinere (aşazisa pensie alimentară).
11. Comunicarea şi schimbul de informaţii dintre părinţi, între părinţi şi copii.
12. Îngrijirea copiilor în lipsa părinţilor (bone, bunici, etc.)
13. Activităţi extraşcolare.
14. Transportul copiilor între locuinţele celor doi părinţi.
15. Menţinerea relaţiilor cu membrii familiei extinse (bunici, fraţi, surori, unchi, mătuşi, verişori, etc.)
16. Religia copilului.
Planul parental trebuie semnat de către ambii părinţi, cu menţiunea expresă că au citit toate înscrisurile (paginile planului, anexe, etc.) reprezentând planul parental, iar înţelegerea este făcută în interesul superior al copilului/copiilor şi reprezintă voinţa lor liberă, neviciată.
De asemenea ar trebui ca la sfârşitul acestei înţelegeri, mediatorul să certifice faptul că cei doi părinţi s-au prezentat la mediere, au negociat şi semnat planul parental în faţa sa.
Cu titlu de exemplu s-ar putea folosi următoarele formulări:
Semnarea prezentului plan parental, de către subsemnatul ……………………….., confirmă faptul că am citit toate paginile şi anexele planului, că le înţeleg şi sunt de acord cu cele înscrise în acestea şi consider că acest plan este în interesul superior al copilului/copiilor.
În mod liber şi voluntar închei această înţelegere scrisă, care reprezintă voinţa mea liberă şi neviciată şi cer instanţei de tutelă să-l aprobe.
Îmi asum responsabilitatea respectării întocmai a prezenţei înţelegeri.
Data semnării Semnătură tată
––––––– –––––––––––-
Semnarea prezentului plan parental, de către subsemnata …………………………, confirmă faptul că am citit toate paginile şi anexele planului, că le înţeleg şi sunt de acord cu cele înscrise în acestea şi consider că acest plan este în interesul superior al copilului/copiilor.
În mod liber şi voluntar închei această înţelegere scrisă, care reprezintă voinţa mea liberă şi neviciată şi cer instanţei de tutelă să-l aprobe.
Îmi asum responsabilitatea respectării întocmai a prezenţei înţelegeri.
Data semnării Semnătură mamă
––––––– –––––––––––-
Prin prezenta certific că în această zi s-au prezentat d-l ………………………… şi d-na …………………………, în persoană, semnând în faţa mea acest plan parental, plan ce a fost negociat de către cei doi în prezenţa mea.
Data semnării L.S Semnătură mediator
–––––––- –––––––––
Exercitarea autorităţii părinteşti de ambii părinţi după divorţ are succes doar dacă dorinţa şi abilitatea părinţilor de a comunica şi colabora este suficient de mare. Deoarece autoritatea părintească implică responsabilitatea ambilor părinţi în legătură cu deciziile care privesc copiii este esenţial ca părinţii să poată discuta într-o atmosferă non-conflictuală, de siguranţă şi confidenţialitate pentru a putea cădea de acord cu privire la custodia asupra copilului, stabilirea locuinţei copilului după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi copil, stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copilului, modalităţile în care se achită această contribuţie, etc.
În sprijinul părinţilor vine medierea şi mediatorul care îi sprijină în găsirea celor mai adecvate şi satisfăcătoare soluţii cu privire la situaţia lor şi a copilului după divorţ.
Autor: Mediator Constantin Coadă