Mediatorul de conflicte/litigii este un deschizător de drumuri de comunicare, de drumuri dialogale. În mediere, prin dialog, părţile sunt “virate” spre piste generatoare de soluţii, spre sfere de soluţii, pe care singure decid dacă le pun în discuţie, dacă le negociază şi dacă în cele din urmă le acceptă. Părţile sunt ajutate de mediator să găsească acele soluţii care să le satisfacă interesele ambelor. Soluţia în mediere este câştigătoare pentru ambele părţi, altfel una ar fi nemulţumită şi nu ar accepta acea soluţie care o nemulţumeşte.
Să ne permitem o analogie.
Să ne imaginăm o masă de şah, cu doi jucători începători, care sunt la ora de şah. Ora de şah presupune profesorul de şah, profesor care trebuie să înveţe cât mai bine, în acelaşi timp, pe ambii jucători, aceleaşi reguli, aceleaşi tehnici, aceleaşi strategii, să îi îndrume pe ambii spre victorie, spre şah mat. Ambii jucători se focusează pe victorie. Şahul nu este un joc uşor şi profesorul este cât se poate de solicitat de către cei doi jucători. Totodată va trebui să fie echitabil în ceea ce îi învaţă şi cel mai important la aceste ore de şah, să nu facă el mutările. Profesorul doar va îndruma jucătorii, pe rând, să aleagă anumite variante, pe care el le consideră ca optime, însă ei înşişi vor decide cât de optime sunt şi vor face mutarea potrivită jocului lor. Doar astfel jocul s-ar putea bucura de un fairplay reciproc în ceea ce priveşte jucătorii şi ar aduce satisfacţie lor, pentru mutările lor personale. Decizia în mutări le aparţine, aşa cum le va aparţine şi victoria. Ca să fie victoria lor, trebuie ca ei să decidă mutările.
În mediere, mediatorul joacă rolul profesorului de şah. Un rol foarte important, într-un proces foarte important, un loc foarte solicitant în procesul de mediere, la masa de mediere. Părţile unui litigiu se află în faţa unei probleme de tipul unui joc de şah. Pentru ca litigiul să fie soluţionat se cer tact, comunicare, negociere, strategii. În mediere părţile sunt îndrumate de către mediator să găsească acest tact, acea comunicare, acele strategii, de care au nevoie pentru căutarea unei soluţii. Părţile, ca şi jucătorii de şah din analogie, sunt ajutate de mediator să găsească căile de soluţionare. Decident nu poate fi mediatorul, el are doar rol de îndrumare, de facilitare, de găsire de perspective, părţile sunt decidenţii. Părţile decid tactica pe care (fiecare) o adoptă. Părţile decid cât de comunicative vor fi în mediere, ce vor comunica, părţile sunt cele care îşi vor alege metodă de a negocia şi tot ele sunt cele care o vor aplica. La masa de mediere, litigiul se divide în părţi, în segmente, în fragmente de interese, fragmente de nevoi, în seturi de necesităţi, şi se afişează în discuţia cu mediatorul, aşa cum sunt aşezate piesele pe masa de şah. Pentru fiecare parte din litigiu, fiecare fragment are o însemnătate aparte şi o valoare deosebită. Unele sunt mai însemnate ca altele. La fel ca piesele de şah. Pentru unele renunţă, pentru altele nu. Pe unele le scoate la iveală, doar ca să le câştige pe altele. Se intră de fapt într-un joc de şah în care ieşi cu un pion, faci 2 mutări cu calul, pentru a veni iar cu un pion, începi să jonglezi cu nebunul, cu turnurile, cu regina. În mediere, ceea ce interesează părţile cel mai mult, sunt nevoile lor principale şi imediate. Pe lângă acestea fiecare persoană din mediere, parte a conflictului, are o gamă de nevoi, interese şi necesităţi pe care şi le poate negocia, la care poate renunţa, bineînţeles făcând un schimb, o concesie presupune o altă concesie, nu neapărat de compromis. Iată fondul medierii.
Deşi analogia nu poate implica şi finalul jocului, deoarece este doar un joc, şi ca orice joc, la finele lui există un învins şi un învingător, fondul procesului de mediere este analogic unui curs de şah în care doi jucători sunt ajutaţi de un profesor de şah să caute soluţiile care i-ar lansa spre câştigarea jocului.
Ceea ce este propriu medierii este faptul este un proces structurat în care nu există învingător şi învins, există doar învingători. Ambele părţi câştigă. Soluţiile pe care le-au discutat şi agreat s-au dovedit a fi mulţumitoare pentru ambele. Ambele părţi se ridică mulţumite de la masa de mediere. Şi-au atins scopul – să învingă, nu să se învingă. Pentru atingerea acestui scop este nevoie de profesionistul în comunicare şi negociere – mediatorul.
Autor: Mediator Dorin Ilie