Îţi iubeşti copilul cu adevărat?
Aud în stânga şi în dreapta părinţi care spun îmi iubesc copilul ca pe lumina ochilor şi imediat după aceea îi drăcuie şi îi blesteamă!
Alţi părinţi spun că doar pentru copii muncim şi trăim, însă în realitate trăiesc mai mult pentru ei înşişi, copiii fiind neglijaţi la toate capitolele: iubire, hrană, securitate şi educaţie!
Alţi părinţi îşi iubesc copiii mult, însă îi consideră în mare parte nişte roboţei fără minte şi suflet, ce trebuie doar să execute ordinele.
O mamă atrage atenţia: Vă rog, treziţi-vă! Ce fel de viaţă doriţi copiilor voştri, când îi antrenaţi să fie buni executanţi, dar inapţi să lege şi să dezvolte relaţii interumane sănătoase? Alegeţi varianta comodă vouă? Cine v-a păcălit spunându-vă că educarea şi creşterea unui om nou e de fapt despre voi? Sunteţi atât de buni încât v-aţi hotărât că un om nou nu ar trebui să aibă propriul drum şi propria personalitate, ci mai degrabă să fie nişte replici eşuate ale voastre?
Precum vedeţi există în jurul nostru o mulţime de exemple cu greşeli evidente, iar criticile sunt mai mult decât incriminante!
Cum trebuie să procedezi corect
Iată câteva sfaturi de importanţă majoră pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului şi pentru armonizarea familiei. Fiecare punct este important! Verifică dacă procedezi corect în relaţia cu propriul copil, iar dacă nu, schimbă-ţi comportamentul urgent!
Acordă-i timp!
Acordă-i timp cât mai mult copilului tău. Nu-i spune mereu Sunt ocupat! Am treabă! Nu pot acum! De fiecare dată va simţi tot mai mult că el nu este important pentru tine.
Pentru copii, dragostea înseamnă TIMP.
(John Crudele)
Acordă-i timp de calitate!
Nu este de ajuns să îi acorzi un timp, dacă acesta nu este şi de calitate. Nu fi dezinteresat, sau plictisit, sau cu gândul în altă parte.
Închide telefonul mobil, tableta, laptopul, televizorul şi oferă-i copilului tău un timp de calitate pentru o comunicare adevărată. Fă-ţi timp să nu faci nimic. Staţi cu toţii relaxaţi, fără a fi presaţi de un program.
Jucaţi-vă pe covor, staţi pe iarbă. Prima şi cea mai importantă punte de legătură cu copilul este prin joc. Şi nu renunţa la ora de poveşti, înainte de somn.
Copiii trebuie crescuţi pentru ei, nu pentru părinţi.
(Nicolae Iorga)
Acordă-i atenţie!
Păstrează toate cadourile pe care le primeşti: castane, felicitări stângace, flori de câmp. Păstrează ceea ce îţi dăruieşte şi tine cadoul la vedere.
Atunci când îi vorbeşti, priveşte-l în ochi. Ascultă-l cu adevărat! Nu-l întrerupe, fii interesat de ceea ce spune. Va simţi că îl apreciezi mult. Fii mereu acolo pentru el, la orice oră.
Dacă doreşti progrese de la copiii tăi, lasă-te să te audă cum spui altora lucruri bune despre ei.
(Haim Ginott)
Oferă-i iubire!
Pentru un copil, dragostea nu se traduce prin cadouri, ci prin timp şi atenţie. Oferă-i multe îmbrăţişări şi mângâieri.
Zâmbeşte-i de fiecare dată când te cheamă, când te întreabă ceva. Scrie de mână mici bileţele vesele, ori cu mesaje de afecţiune sau încurajare.
Arată-i că-l iubeşti. Spune-i Te iubesc! Nu-ţi fie teamă de aceste cuvinte şi, în niciun caz, jenă să îţi arăţi sentimentele. Până la urmă, este copilul tău şi el merită cel mai mult aceste cuvinte.
Copilul ajunge pentru părinţii săi, după educaţia pe care o capătă: RĂSPLATĂ sau PEDEAPSĂ.
(Jean Jacques Rousseau)
Arată-i că-l respecţi!
Arată-i că-l respecţi şi oferă-i libertate! Dacă mergeţi la restaurant, lasă-l să-şi comande singur. Încurajează-i independenţa şi fii mai mult un ghid şi un observator atent, nu un conducător.
Petrece timp doar tu cu el, mai ales dacă în casă mai sunt şi alţi fraţi. Momentul de 1 la 1 este foarte important pentru că atunci când vine vorba despre subiecte delicate este foarte puţin probabil să vorbească în prezenţa altor persoane.
Ce le faci copiilor, aceea vor face ei societăţii.
(Karl Menninger)
Fii un exemplu bun!
Nu ţipa la el, nu-l pedepsi, nu-l brusca, nu-l jigni atunci când îţi spune că a făcut ceva rău. Fii calm. Sau propune-ţi să fii mult mai calm decât eşti acum. Când lucrurile sunt complicate, nu le complica şi tu mai mult.
Dacă ai un copil care plânge nervos, păstrează-ţi calmul. Dacă te enervezi, nu vei rezolva nimic. La fel şi în situaţiile în care eşti pus în faţa unui comportament mai dificil al copilului. Tu eşti adultul şi trebuie să dai dovadă de maturitate, măiestrie şi fineţe în cel mai diverse situaţii.
Copiii au mai mare nevoie de modele, decât de critici.
(Carolyn Coats)