Evaluare Naţională Matematică 2016
Printre huo şi înjurături am găsit şi oameni care gândesc matur, logic, corect, cinstit. La examenul de evaluare naţională din 2016, proba matematică, din nimic s-a născut o foarte mare problemă: Dom’le şi-au bătut joc de elevi, de copiii noştri dom’le!
Un punct (atenţie! … unul singur!) a bulversat o ţară întreagă, cu televiziuni cu tot. O problemă ce conţinea o diagramă nu a fost înţeleasă de către toţi elevii, iar cei ce au greşit au protestat, alături de părinţii lor iubitori. Împreună au cerut cu tam-tam să se dea punctaj maxim şi garantat, inclusiv copiilor care au greşit rezolvarea (adică, copiilor protestatarilor).
Băiatul meu a rezolvat corect, iar la ieşire, contrazicându-se cu ai săi colegi, a fugit la Domnul Director al şcolii, profesor de matematică!, şi l-a întrebat care este răspunsul corect. Acesta, parcă deranjat de întrebarea prea banală le-a zis: Păi voi nu vedeţi că jos e grila notelor de la 1 la 10 iar coloanele reprezintă elevii… ? Cum ar putea fi invers? Băiatul meu a zis: Aşa am gândit şi eu, Ura! am rezolvat corect!
Mai târziu îl aud că vrea să părăsească iar România, ţara în care prin voinţa politicienilor şi/sau a mulţimii, a face ceva corect şi bine = ESTE ABSOLUT EGAL CU = a face ceva greşit şi rău! Era şi normal să fie revoltat, adică dacă rezolvi o problemă e totuna cu a nu rezolva o problemă? Şi asta de ce, pentru proteste în gloată (că doar de proteste mai auzi în ţara asta)?
Ce zice Dl. Radu Gologan, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Matematice din România şi coordonatorul lotului olimpic naţional de matematică?
„Totuşi, matematica trebuie lăsată în pace, nu este ceva care se negociază între părinţi şi matematiceni. Este ceva dat. Sunt nişte reguli stabilite, sunt nişte judecăţi care funcţionează. Sigur, o supărare a părinţilor, a unor pedagogi care au nişte interese, nu înseamnă că dintr-o dată trebuie să facem nişte sacrificii ca să-i mulţumim pe toţi. Conform memoriului trimis de unii părinţi la minister, ar însemna ca la sfârşit poate să zicem că toate sunt interpretabile şi hai să schimbăm şi răspunsurile greşite la toate subiectele, să le dăm la toţi maximum şi gata. E o fericire generală. Nu, matematica este o chestie serioasă şi stabilită după nişte reguli tocmai ca să poată funcţiona logic şi atunci nu mai există niciun fel de ambiguitate„.
Ce spune Societatea de Ştiinţe Matematice din România?
„Relativ la punctul 6 al primei părţi din subiectul matematică – evaluare naţională, mă pronunţ fără echivoc, dar conştient de competenţa matematică, că nu există nicio ambiguitate.
Pentru astfel de diagrame, absolut întotdeauna nu se pune problema notării axelor cu ox şi oy. Aici este foarte clar pe ce axă sunt notele: de la 1 la 10, iar legenda este clară: număr de elevi.
Este, dupa părerea mea, cazul ca părinţii subiectivi şi sigur supăraţi, dar fără competenţe matematice, să înceteze a mai agresa actul didactic şi de evaluare, umilind astfel munca majorităţii dascălilor, dedicaţi şcolii. În plus, matematica nu este consecinţa unui parteneriat părinţi-profesori.”
Ce spune Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare?
„Itemul este complet formulat, enunţul este clar, fără ambiguităţi şi permite un singur răspuns corect.
În esenţă, acesta se referă la prezentarea unei dependenţe funcţionale (între notă şi numărul elevilor din clasă care au obţinut această notă), iar în cazul unei dependenţe funcţionale variabilă se reprezintă pe axa orizontală (a absciselor)”.
Ce spune un profesor?
„Din păcate, aici este vorba despre ceva mult mai profund decât ne este prezentat în presă. Sistemul îi obişnuieşte pe elevi să gândească în clişee. Adică se merge pe memorare şi pe rezolvarea cât mai multor probleme asemănătoare. În momentul în care schimbi ceva în problemă, ca în cazul de faţă, sau vii cu o problemă nouă, elevul nu mai este capabil să o rezolve, deşi are toate cunoştinţele necesare. Mai ales în gimnaziu aşa lucrează 99% dintre profesori, fiindcă numai aşa pot obţine rezultate (aşa este sistemul). În consecinţă, elevii nu au o gândire elastică, să se poată adapta la cerinţe noi”.
Ce spun oamenii corecţi?
„Nu este absolut nimic neclar în graficul respectiv, legenda indică foarte clar numărul de elevi, există un singur răspuns corect. Pot fi blamaţi profesorii care nu şi-au făcut treaba şi nu le-au explicat copiilor cum se citeşte o diagramă simplă, pot fi blamaţi cei care n-au învăţat, dar nu claritatea exerciţiului.”
„Elevii trebuie să înveţe de mici să ia decizii dificile, să gândescă independent, nu mură-n gură, altfel ajung clienţii Antenelor!”
„Calculând, luând în considerare răspunsul oficial, numărul elevilor din acea clasă este de 30…, iar conform răspunsului 8, clasa respectivă are 52 de elevi… La cum au interpretat diagrama de le-a dat 52… nu e de mirare că sunt mulţi elevi care au greşit şi mii de părinţi care susţin idioţenia asta cu petiţia. Un copil de clasa a-II-a a rezolvat corect problema fără multe explicaţii.”
„Legenda spune că bara reprezintă numărul de elevi. Bara este verticală, deci numărul de elevi este pe axa verticală. Rezultă fără dubii că notele sunt pe cea orizontală. Este un exerciţiu simplu şi clar.”
„Critică pe oricine nu face parte din partidul la care a aderat…”
„Trebuie să înţelegi că mulţi părinţi nu mai au exerciţiul matematicii… au uitat matematica până acolo că se leagă de orice detaliu ca să justifice nota proastă a copilului lor… neglijat… Nu există nicio ambiguitate. Totul este foarte clar 3 elevi au luat nota 5. Barem să fie asta singura problemă a elevilor ai căror părinţi fac petiţii stupide…”
„Subiecte jenante, concluzia va fi că şcoala românească este pe val. Note excelente. Să nu uităm că evaluarea se dă în propria şcoală, cu profesorii de acolo! Trăiască sistemul de educaţie românesc. Gâdea are nevoie de telespectatori, Ponta are nevoie de doctoranzi. Fabricile de diplome vă aşteaptă cu braţele deschise. Ignoranţi din toate judeţele uniţi-vă! Urmează BAC-ul. Suntem un popor de tenismeni dar şi de doctori docenţi…”.
„Într-adevăr aceşti copii ne vor asigura că avem pensii primite la timp…, iar concetrarea lor lăsa de dorit. Dar nu copiii sunt cei care cer această modificare ci părinţii care au dat copiilor tot ce îşi doresc, au pus în grija meditatorilor pregătirea lor şi mai ales sunt frustraţi că pentru un astfel de nimic, unii vor confunda în viaţă urcatul cu coborâtul, sau stânga cu dreapta. Cum vor explica, aceşti părinţi, copiilor lor, că pentru acele 5 puncte – 50 sutimi – pe cere le reclamă ca fiind de drept ale lor, vor ocupa, într-un mod nemeritat, locul la liceu/clasă al unui alt copil care a fost atent şi a rezolvat această problemă, şi care ştia că notele la şcoală se dau până la 10 pentru cei care învaţă (nu până la 8). Dar la noi, o mică pomană acolo… ce înseamnă asta… adăugată la subiectele de tot râsul ca şi complexitate. Nimic, doar noi suntem vocea străzii…”.
„Nu sunt de acord cu schimbarea baremului de corectare, nu-mi place ‘scandalul’ iscat de unii oameni care nu se pricep şi care îşi dau cu părerea…”
„Îngrijorător este faptul că părinţii iau această atitudine şi-şi protejează copiii când greşesc în loc să-i ajute să înveţe din greşeli. E o greşeală. Punct. Răspunsul este incorect. Nu ai ce comenta. Copilul s-a grăbit, nu a fost atent. Dragi părinţi, în viaţă copiii dumneavoastră vor mai face greşeli. Nu veţi fi mereu acolo să le săriţi la gât celor care le vor spune copiilor că greşesc şi în felul acesta nu-i ajutaţi deloc”.
„Nici nu ştiu ce e mai înspăimântător, faptul că elevii de clasa a opta nu pot citi un grafic simplu, sau faptul că peste 40.000 de adulţi au aceeaşi problemă.”
„În febra examenelor trebuie să se facă clar departajarea între ăla „stăpân de sine” şi cu intuiţie matematică şi ăla „care aşteaptă totul de-a gata”… asta e diferenţa dintre 7 şi 10 (la matematică).”
„Şi ce amestec au părinţii? De unde până unde părinţii semnează petiţie în legătură cu subiectele de la matematică!…”
„Matematică democratică. Am să fac şi eu o peţiţie ca, în mod democratic, ministerul să schimbe Teorema lui Pitagora şi legea lui Arhimede. Problema în cauză nu are nicio ambiguitate şi nicio dificultate. Ar trebui date probleme adevărate de matematică, cu un grad mediu şi ridicat de dificultate, nu numai banalităţi pentru satisfacţia celor cu IQ foarte scăzut. Ar fi o formă de respect pentru elevii inteligenţi şi cei care învaţă. Nu trebuie ridicaţi în slăvi doar proştii şi chiulăii…”
Şi multe alte voci care susţin că vina aparţine doar „Tehnocraţilor ăştia de la putere Dom’le…”, sau alţii care propun o soluţie TIPIC! românească: „Să se dea punctaj maxim atât celor ce au rezolvat corect cât şi celor ce au greşit, că altfel ar fi prea multe contestaţii, cu timp mare de verificare şi s-ar produce o bulversare a examenului…”. Auzi tu logică!!! Ce ar mai fi de zis… ?