SF: Ce am văzut în afara Universului ©
…trecutul nici nu mai contează. Ce contează este că am ajuns o particulă eternă ce reuşea să se plimbe acum prin Univers! Timpul nu mai conta şi nici distanţa, puteam merge unde voiam!
Aveam în plan să vizitez toate galaxiile, cu minunile lor şi singura problemă pe care o puteam avea era: ce să vizitez mai întâi şi în ce direcţie să o apuc!
Am pornit încet într-o direcţie, apoi am accelerat până la o viteză incredibilă! Zburdam deja prin Univers când o rază de lumină puternică mi-a atras atenţia!
Era ceva rotund şi din el ieşea o rază de lumină ce tăia universul de la un cap la altul!
Ajunsesem la cunoştinţe infinite din toate domeniile şi procesam instant: o rază de lumină, ce intră parcă printr-un iris, un iris, o rază de lumină, ca la aparatul foto, ca într-un ochi…
Instantaneu descoperisem ce era Universul: un imens ochi! imens, imens! iar întunericul şi materia neagră constituiau umoarea… Nimeni nu şi-ar fi dat seama dacă nu trecea aproape de exact acel loc pe unde intra acea rază de lumină!
Mă aflam deci lângă un pol al universului sferic, dar, deşi irisul se deschidea să între lumina, marginea, membrana sau corneea universului era de nestrăbătut, orice aş fi făcut.
Iris, rază de lumină, intră prin iris, dar unde se duce raza oare? Normal, instant îmi zic, pe retină! dar unde o fi retina?
Nu îmi rămânea decât un lucru de făcut, să mă deplasez pe lângă raza de lumină până la celălalt pol al universului sferic, unde raza înţepa sfera, diametral opus. Şi am pornit în acea direcţie sfidând legile fizicii cunoscute de voi pământenii, că doar v-am spus, deja ştiam ce nici nu credeţi!
Şi aşa cum mă aşteptam, am ajuns la o pată gălbuie. Cu o emoţie anormală pentru o particulă eternă şi atât de multe ştiutoare, m-am lipit cu spatele de o proeminenţă sub formă de bastonaş, lângă nişte conuri, şi am privit exact în direcţia razei de lumină, prin iris!
Era ceva… incredibil ce vedeam! Vedeam tot în afara Universului, acum înţelegeam totul deşi ştiam enorm. Acum înţelegeam absolut! totul. De fapt nici nu mai trebuia să ies din Univers, prin raza de lumină mă puteam contopi cu tot ce era afară, totul se schimbase, nimicul a devenit tot şi era complet, desăvârşit!
Să vă spun ce am văzut afară, să înţelegeţi cu adevărat esenţa materiei şi a tot ce există? Aş vrea, dar ar trebui să vă vorbesc cu… milioane de cuvinte pe secundă, să vă supun unor… valuri şi şocuri de informaţie, însă voi cu mintea omenească limitată, din păcate, nu aţi suporta atâta informaţie şi nici nu aţi putea măcar să înţelegeţi ce există dincolo de Univers…