SF: Călătorie în timp ©
Am ajuns cumva la 103 ani.
O cunoştinţă apropiată, programator la cel mai renumit institut de cercetări, mi-a zis că au băgat în decursul ultimilor ani, în cel mai mare computer cu inteligenţă artificială, toate pozele şi filmele din lume, plus toate informaţiile din wiki şi alte surse şi că acum aş putea testa, printre primii oameni de pe Pământ, călătoria în timp ca într-un vis real, ca într-o realitate virtuală interactivă.
Tot ce trebuie să fac este să aleg anul în care vreau să mă întorc iar maşinăria mă va aduce automat înapoi în timp, unde mă pot plimba prin natura acelui timp şi chiar pot interacţiona cu oameni din acele vremuri.
Când vreau să ies din vis şi să mă întorc nu trebuie decât să zic: EXIT354.
Am ales la întâmplare anul -100.000, curios mai întâi de oamenii de Neanderthal şi habitatul lor.
Imediat ce am ajuns am şi început convieţuirea cu aceştia…
Straşnică maşinărie!
După un timp relativ scurt am început să sufăr de foame. Am vânat împreună şi parcă începeam a mă acomoda însă la scurt timp am fost atacaţi de alţi oameni. Ne atacau cu bâtele, ne furau vânatul, omorau copiii şi femeile… Am cunoscut sălbăticia din faşă a omului… şi cu grabă a trebuie să-mi salvez pielea strigând EXIT354!
Puţin şocat de cele întâmplate am ales iar la întâmplare… anul 1252.
Interesante vremuri, ţinute simple, tăcere, linişte ciudată pe străzi. Doar ce am început a pune câteva întrebări oamenilor şi a le explica la o adunare că nu e chiar cum cred ei… ca am şi fost săltat cu brutalitate şi dus spre schingiuire în temniţele durerii. Aici torturi în numele regelui şi sub logica inchiziţiei, oficiale a papei… Arderi pe rug în numele a nu ştiu ce… Nu am rezistat la ce urma să văd şi să sufăr şi am strigat grăbit EXIT354!
Ciudat nu?
Am ales iar la întâmplare ce mi-a venit în minte: 1784 să zicem…
Observ ţărani, viaţa veche de la ţară… dar frumuseţea s-a risipit imediat. Nedreptăţi, asuprire, nobilime parşivă, răscoala bieţilor ţărani, frângeri de oase pe roată, organe îngropate separat, corpuri tăiate în patru… Nu se poate să existe aşa ceva! Am fost prins în fugă alături de ţărani şi nu am mai rezistat… am strigat EXIT354!
Uf!
Am ales din nou… 1941.
M-am trezit într-un tren. Curând am ajuns într-o staţie numită Auschwitz. Aici am văzut într-un timp scurt transportul oamenilor ca pe vite, arderi de vii ale copiilor şi bătrânilor, morţi lente prin gazare şi morţi în chinuri groaznice! Orice spuneai, orice te rugai, orice sperai, sfârşitul era unul şi anume moartea în chinuri şi umilinţă! Nu se putea face nimic, nicio minune nu era posibilă pe Pământ şi niciun ajutor nu venea din cer! Oamenii explicau că sunt oameni buni, că erau respectaţi şi că nu au făcut niciun rău vreodată, dar nu îi asculta nimeni. La moarte cu ei ca nişte animale! Mii de oameni, 1 milion de oameni omorâţi! Nu ştiam dacă îmi rezistă sufletul… Am strigat în lacrimi EXIT354!
Ori sunt eu prea bătrân la 103 ani, ori ce am văzut până acum este la limita înţelegerii umane, a oricărui om indiferent de vârstă!
Doamne, ce au fost în stare să facă oamenii pe Pământ…
Şi iar am ales, 1467.
L-am văzut pe Ştefan cel Mare, i-am văzut pe ţăranii muncitori, am văzut frumuseţea de la ţară, animale în gospodării, copii jucându-se… Dar imediat frumuseţea s-a disipat. Am văzut cum erau luaţi cu arcanul la război, gospodării părăsite în jalea soţiilor şi copiilor, ca să ne apărăm de invadatorii turci, unguri etc. etc. Ce dracu’ le-o trebui unora să cucerească ei lumea şi să omoare oamenii de pretutindeni! Iarăşi înlăcrimat am cerut EXIT354!
Sunt şocat de toate faptele oamenilor!
Ce să mai aleg? Dacă aleg oricare an din trecut, sigur nimeresc în războaie vechi, războaie mondiale, războaie ce se desfăşoară zilnic pe undeva pe Pământ… suferinţă şi nedreptăţi! Zic: nu mai aleg nimic din trecut!
Aleg la întâmplare un an din viitor, 2253.
Aici lume controlată cu chip-uri, totul, mâncarea, mersul, traseul, vorbirea, totul este controlat. Am pus câteva întrebări… Cu religia cum mai e? Am primit imediat avertisment din aer! Întreb: Ce, nu avem libertate de vorbire în acest an din viitor? Am primit iar avertisment de gradul 2! Asta este prostia în care ne va duce viitorul? Mi s-a spus să nu mişc că voi fi dus imediat la execuţie! Nişte maşinării m-au paralizat şi mă ameninţau cu electroşocuri… Abia am apucat să strig iar… EXIT354!
M-am întors în prezent, cu creierul varză!
Fac o ultimă încercare pentru a merge undeva în timp şi zic către maşinărie:
– Alege tu un timp frumos, fără răutate, fără duşmănie, fără invazii, fără războaie, fără asuprire, fără dictaturi, fără crime, fără bătăi, fără tâlhării, fără nedreptăţi, fără bullying, fără… adică doar cu pace şi iubire, înfrăţire şi ocrotire, îndrumare şi îngrijire… Orice an găseşti, alege tu pentru mine, că vreau să trăiesc câteva clipe chiar şi virtual în acele vremuri.
Cu toată inteligenţa artificială, maşinăria a gândit cam mult, chiar pentru viteza ei incredibilă la care o aduseră cercetătorii. Îi dădusem probabil una dintre cele mai grele sarcini de care avusese parte până acum.
Într-un târziu veni şi răspunsul maşinăriei de călătorit în timp:
– Acest timp pe care îl doriţi dvs. nu există în baza mea de date.
– Dezvoltă te rog, îi cer.
Maşinăria răspunse rece şi fără sentimente:
– Ceea ce doriţi dvs., ca timp, eră, perioadă, sau an, adică… (şi a început a înşira ce îi cerusem eu) …fără răutate, fără duşmănie, fără invazii, fără războaie, fără asuprire, fără dictaturi, fără crime, fără bătăi, fără tâlharii, fără nedreptăţi, fără bullying, fără… şi doar cu pace şi iubire, înfrăţire şi ocrotire, îndrumare şi îngrijire… NU A EXISTAT, NU EXISTĂ şi NU VA EXISTA NICIODATĂ PE PĂMÂNT.
Acum am 103 ani şi nu ştiu ce să mai fac.
Să trăiesc TOATE porcăriile de azi?
Să trăiesc, călătorind în timp, TOATE porcăriile trecutului sau viitorului?
NU.
Deşi oamenii se cred deştepţi şi alergă toată viaţa aiurea… vă spun eu: Nimic nu are sens pe aici…
Mă voi ruga să se termine odată totul, că nu mai am unde să mă duc, nici fizic, nici virtual în timp…
↗ Citeşte gratuit şi alte Povestiri SF