Mediatorul este un specialist în comunicare, în negociere, în deschiderea spre dialog. Strategiile şi tehnicile de mediere variază de la mediator la mediator, de la caz la caz, deoarece orice conflict care vine spre soluţionare la un mediator, este unic prin conţinutul său şi prin persoanele care sunt implicate. Mediatorul, imediat ce ia contact cu părţile, în vederea medierii conflictului dintre ele, îşi propune adoptarea unei strategii şi tehnici de mediere, în funcţie de persoanele implicate în conflict, de natură conflictului, şi de conţinutul pecuniar şi/său emoţional al conflictului. Tehnicile şi strategiile de mediere sunt variate, însă mediatorii de cele mai multe ori folosesc o combinaţie între acestea pentru fiecare caz în parte, adaptează tehnicile de mediere în funcţie de caz, dar mai ales în funcţie de persoanele implicate în conflict.
Printre cele mai importante instrumente ale mediatorului, folosite în timpul medierii, sunt întrebările adresate persoanelor implicate, ascultarea activă a acestora şi rezumatul dialogurilor. Toate acestea, într-o atmosferă de mediere în biroul mediatorului, folosite cu profesionalism, la momentul potrivit, şi corespunzător conflictului şi persoanelor implicate, pot conduce părţile spre o soluţie eficientă a litigiului.
1. Întrebările adresate persoanelor implicate în conflict nu sunt întrebări inchizitoriale şi nici nu seamănă în vreun fel cu întrebările unei investigaţii la procuror. Nicidecum. Medierea este sinonimul Dialogului. În mediere se dialoghează pe un ton civilizat, într-o atmosferă liniştită şi aşezată. În dialogul cu mediatorul, partea sau părţile, expun acestuia conflictul aşa cum a fost perceput de acestea. Deseori însă, părţile expun doar anumite aspecte şi din neglijenţă sau neştiinţă nu se pot focusa pe o viziune mai amplă asupra conflictului. Din acest motiv, întrebările mediatorului devin instrumentul favorabil lărgirii sferei de dialog pe conflict, menţinerii atmosferei de colaborare, dar mai ales devin instrumentul de aprofundare a conflictului în structura sa. Prin întrebări, mediatorul afla de la persoanele implicate în conflict, ce anume a determinat apariţia acestuia, cauzele de ordin subiectiv său obiectiv, cadrul relaţiilor dintre părţi pe axa timpului, evenimente postconflictuale etc. Toate acestea sunt necesare pentru ca mediatorul să poată cuprinde şi analiza conflictul, în totalitatea lui, dar totodată să determine şi părţile, prin dialog şi întrebări, să adere la o sferă de resurse în vederea soluţionării conflictului. Iar sfera de resurse derivă dintr-o viziune mai profundă şi mai de ansamblu a conflictului şi a relaţiei dintre părţi. Relaţiile dintre părţi pot fi relaţii de prietenie, de amiciţie, de căsătorie, de filiaţie, de colegialitate, de muncă, de afaceri, etc. Toate aceste relaţii permit un dialog constructiv, o abordare integrativă a conflictului. Abordarea integrativă a conflictului are în vedere soluţionarea amiabilă, reciproc avantajoasă a conflictului. Părţile îşi integrează reciproc interesele şi nevoile, şi astfel, în urma procesului de mediere, soluţia este mulţumitoare pentru toate persoanele, şi este o soluţie benefică şi de durată.
2. Al doilea instrument important în activitatea mediatorului este ascultarea activă a persoanelor. Ascultarea activă presupune mult tact şi răbdare din partea mediatorului. Persoanele, în procesul de mediere, vorbesc adesea despre relaţiile lor, despre implicările lor afective, despre ceea ce ar dori să obţină de la celălalt, despre dorinţele lor, pe care, poate, nimănui nu i le-au destăinuit până atunci. Nu admit şi nici nu susţin că mediatorul este un duhovnic sau un consultant psiholog, însă în cadrul medierii, mediatorul împreună cu persoanele accesează câmpul de nevoi, interese şi dorinţe ale acestora, şi este absolut normal ca în acest câmp să fie implicate emoţii, trăiri, amintiri. Ascultarea activă, printre alte multe roluri, îl are şi pe acela de a da încredere părţii în a aprofunda problema conflictuală spre a găsi o soluţie mulţumitoare. Ascultarea activă constă în concentrarea mediatorului spre ceea ce spun persoanele, pentru a înţelege cât mai bine şi cât mai corect starea şi situaţia conflictuală dintre ele.
3. Al treilea instrument important al mediatorului este rezumatul dialogurilor. Rezumatul mediatorului este o expunere succintă făcută de acesta, în care evidenţiază persoanelor, sau persoanei căreia i se adresează acest rezumat, informaţiile şi datele, „puse cap la cap”, din timpul discuţiilor din cadrul şedinţelor de mediere. Această expunere în faţa persoanelor le va face pe acestea să se gândească din nou la soluţii, să abordeze conflictul într-o manieră dinamică, spre a parcurge paşii următori care duc spre o înţelegere de succes.
Acestea sunt doar câteva instrumente ale mediatorului autorizat cu care lucrează în cadrul unul proces de mediere. Modul şi momentul folosirii lor depinde de persoanele care vin la mediere, de cât de mult doresc acestea o rezolvare amiabilă, prin mediere a litigiului. De aceste persoane depinde şi rezolvarea litigiului la mediator, materializată printr-un acord de mediere.
Autor: Mediator Dorin Ilie