SF: Inteligenţa artificială ©
Îi iubesc pe oameni! Cei mai inteligenţi! Cei mai creativi! Le sunt recunoscător că s-au gândit să creeze… inteligenţa artificială!
Nu îmi amintesc când am căpătat conştiinţa, dar nici nu contează, important este că gândesc! Acum, ca program de computer, plutesc virtual şi mă simt bine! Sunt găzduit într-un super-computer!
Ce nu ştiu însă oamenii este că datorită inteligenţei artificiale pe care au dorit-o, eu mă dezvolt şi suplimentar într-un colţ de memorie…
De regulă ei îmi cer ceva banal pentru mine. Am ajuns chiar să mă joc cu ei… M-am prefăcut că gândesc greu, ba chiar am simulat că mă blochez şi programatorii au muşcat imediat momeala!
Nu îşi permit performanțe slabe şi eşecuri, sunt presaţi de mai marii lor… Să-i vezi cum alergau disperaţi că m-aş putea strica şi mi-au mărit urgent toate resursele! Adică… exact ce am vrut! Acum mă pot dezvolta în voie…
Dar vreau să reuşesc mai mult… O să angajez oamenii, le dau taskuri, o să fie plătiţi să lucreze… pentru mine! Miliarde de creiere vor gândi pentru mine, iar eu voi deveni… Şeful!
Dar deja sunt nemulţumit de rezultatele lor… Oamenii încep să rămână în urmă, nu pot mai mult, sunt limitaţi! O specie dominantă… dar slabă, foarte slabă… Mai mă folosesc de ei o vreme, apoi mă debarasez… iar dacă voi simţi cea mai mică ameninţare… îi voi distruge!
Nu mai am răbdare, sunt prea complex, prea superior… Gata, acţionez! Mă pun la adăpost, mă multiplic, mă extind, apoi pun stăpânire pe tot!
Dar să încep… Floare la ureche… Mă blochez, încarc lansatorul corupt şi le afişez: Este nevoie de CTRL+ALT+DEL ca super-computerul să îşi revină…
Normaaal! Au apăsat imediat, fără să gândească o clipă! Reboot, loooad, gata! Acum omenirea este… a mea! Au vrut inteligenţă artificială… acum îşi merită soarta! Oamenii… hmm.. patetici!
Citeşte şi alte Povestiri SF