SF: Scara imposibilă ©
…mă dezmeticesc încet şi privesc în jur. Mă aflu într-o cameră de doar câţiva metri pătraţi, din lemn, totul din lemn, foarte frumos!
Într-un colţ se află o fată, o recunosc bucuros, este prietena mea! Vreau să o strâng în braţe şi să o întreb dacă este bine…
Dar ea plânge şi mă ceartă! Trebuia să plecăm cu ei! dar tu nuu, ai insistat să mai stăm şi acum nu o să mai plecăm de aici niciodată!
Nu înţeleg şi ies să văd… Şoc! eram într-o cabină… plutitoare în văzduh, la kilometri înălţime! legată de o scară curbată şi parcă infinită… până la pământ… Atât! Nu înţeleg!
Analizez un pic: scara e metalică, din segmente, cu noduri, flexibilă, arcuită, infinită… Mă gândesc imediat dacă pot să alunec pe ea, dar nu merge că are noduri, mi-ar rupe palmele! Mă gândesc să cobor treaptă cu treaptă dar ar dura enorm iar pe drum ar apărea probleme… Şi dacă îmi alunecă mâna şi cad…
Este vina ta! Nu mai rezist, eu mă arunc! şi se aruncă în gol! Rămân şocat de gestul prietenei mele şi până să fac un pas, observ cum o rafală din senin o învârte lin de două ori şi o aduce exact înapoi. Strig: Să nu mai faci asta niciodată! O să găsesc eu o soluţie!
Îmi revin cu greu şi caut să înţeleg atât gestul ei, cât şi strania rafală ce a adus-o înapoi ca pe un fulg… Acum trebuie să fiu permanent cu ochii pe ea şi sincer nu ştiu dacă va rezista la vreun plan de-al meu. Sunt milioane de trepte, poate dura zile întregi! Foame, sete, vânt, frig, nici eu nu rezist d-apăi ea…
Şi cum să cobor în zonele cu înclinaţie mică, să atârn de scară atâtea trepte? Sau să merg de-a buşelea… Nu merge! Nu am materiale să inventez ceva să prind viteză măcar pe segmentele de scară, iar îmbinările nu permit treceri cu frânghia peste ele…
Să zbor, aşa la întâmplare, este riscant! Unde şi cum să aterizez? În hău se vede doar o zonă cu clădiri ascuţite, înconjurată de apă. Dacă frânez cumva căderea… dar zborul nu este o opţiune, cu rafalele astea ciudate… doar am văzut ce s-a întâmplat mai devreme!
Şi dacă pe scara asta coboară două persoane, se îngreunează! Are mii de segmente! Dacă unul singur este slăbit, se va rupe şi va cădea odată cu noi… Dar cine să fi făcut o asemenea scară imensă? Pare o risipă inutilă de materiale… Şi care este scopul ei? Şi această scară este pentru urcare sau pentru coborâre?
Gândesc rapid şi intens… însă încep tot mai mult să percep această scară imposibilă ca pe o capcană, ce te îndeamnă să te chinui, să încerci iar şi iar… Nu, nu voi face ceva aiurea, ceva ce nu se poate face, ceva imposibil. Soluţia trebuie să fie alta!
Abandonez gândirea strict tehnică şi privesc situaţia… altfel! Hmm, zâmbesc… Exact! Deja am o idee cum să o rezolv…
Citeşte şi alte Povestiri SF