Produsele albinelor s-au înscris de mii de ani în rândul elementelor naturale folosite iniţial pentru completarea hranei, apoi pentru reglarea şi buna funcţionare a activităţii întregului organism uman.
Apiterapia este terapia tradiţională care foloseşte mierea, propolisul, polenul, lăptişorul de matcă, ceara, veninul albinelor în vederea menţinerii sănătăţii corpului omenesc. Proprietăţile terapeutice ale acestora au fost recunoscute încă din antichitate, având o lungă istorie ca surse naturale benefice sănătăţii.
Mierea este de departe cel mai important element al stupului. Scrierile din antichitate menţionează frecvent mierea de albine şi utilizarea ei medicală, fiind creată o adevărată mitologie în jurul acesteia, datorită numeroaselor sale proprietăţi terapeutice. Este un aliment uşor de digerat, cuprinzând un amestec de fructoză, glucoză şi minerale, cu absorbţie intestinală foarte bună.
Niciun alt aliment sau medicament nu este mai complet, mai bine tolerat şi mai uşor de asimilat de organism. Mierea conţine peste 400 de substanţe organice, printre care: zaharuri (fructoze, glucoză, maltoză, zaharoză), vitamine (B, C, A, D, K) , minerale (potasiu, calciu, magneziu, fosfor), ceruri, enzime, ce îi conferă o valoare terapeutică uriaşă.
Acţiunile terapeutice ale mierii în aplicaţii locale sunt foarte bine cunoscute, ea având acţiune antibiotică, bacteriostatică, cicatrizantă, tonicardiacă, calmantă, regeneratoare. Este un recunoscut antiinfecţios natural, care acţionează asupra principalelor sisteme şi aparate din organism, de la tubul digestiv şi căile respiratorii până la nivelul pielii şi al mucoaselor. Mierea este un puternic stimulent al digestiei şi al metabolismului, favorizează tranzitul intestinal, inducând starea de bine a întregului organism.
Specialiştii consideră mierea ca fiind un excelent tonic pentru toate vârstele. Oferă energie şi substanţe bioactive şi nutritive, revigorând întreg organismul.
Propolisul este cunoscut şi folosit ca remediu terapeutic, la fel ca şi mierea şi polenul, de peste 5000 ani. Este un produs al albinelor, pe care acestea îl pregătesc ca şi mijloc de apărare împotriva inamicilor naturali.
Propolisul este recunoscut ca antibiotic natural, în compoziţia lui există polen, răşini, uleiuri eterice precum şi microelemente ca: zinc, fier, calciu, cobalt, mangan, aluminiu, siliciu, fiind indicat în afecţiuni ale cavităţii bucale, ale aparatului respirator, afecţiuni digestive, reumatice, dermatologice.
Propolisul este folosit şi ca biostimulator, ce poate mări rezistenţa fizică şi înlătura oboseala.
Asociat cu mierea, propolisul contribuie la susţinerea efortului îndelungat, ducând la creşterea randamentului şi a puterii de concentrare.
Datorită proprietăţilor sale antivirale, antitoxice şi antiinflamatorii, propolisul îşi găseşte tot mai multe utilizări. Este un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni, tăieturi, degerături. Este foarte util în vindecarea arsurilor.
Propolisul vindecă mucoasa bucală şi faringiană, având efect de calmare şi uşurare.
Printre cele mai importante proprietăţi terapeutice ale propolisului este aceea de a fi un excelent stimulent şi întăritor al imunităţii.
Produsele apicole pot fi utilizate separat sau pot fi folosite şi asociat. Efectele sinergice ale acestora se reflectă în acţiuni regeneratoare, energetice, de tonifiere pentru persoane de toate vârstele.
Toate produsele apicole conţin substanţe nutritive esenţiale, cu efecte benefice atât pentru ameliorarea diverselor afecţiuni cât şi pentru o mai bună funcţionare şi protecţie a întregului organism.