Despre regionalizarea României

Aveţi întrebări legate de regionalizarea României precum:
– De ce se face regionalizarea?
– Impune Uniunea Europeană regionalizarea României?
– Care sunt etapele regionalizării?
– Vor apărea capitale şi graniţe noi?
– Regionalizarea se va face pe criterii etnice?
– Instituţiile fundamentale se vor descentraliza?
– Care vor fi competenţele noilor regiuni?
– Vor dispărea judeţele?
– Cât ne va costa regionalizarea?
– Vom schimba actele de identitate?
– Se vor schimba adresele şi numerele auto?
– Taxele şi impozitele vor creşte în urma regionalizarii? …

Sunt foarte multe întrebări şi acestea nu pot primi răspunsuri decât printr-o informare corectă. Pentru aceasta am extras câteva informaţii ce vă vor oferi rapid răspunsurile la întrebări.

Principalul motiv al reformei privind regionalizarea şi descentralizarea administrativă este reducerea decalajelor de dezvoltare între diversele localităţi şi zone din România.

Reforma administrativă, prin regionalizare şi descentralizare, este necesară pentru buna dezvoltare a României, dar nu este impusă prin nicio reglementare sau recomandare de la nivelul Uniunii Europene sau din partea altui organism internaţional.

Prima etapă, care va dura până la finalul acestui an, prevede realizarea şi adoptarea cadrului legal şi constituţional pentru noua organizare administrativ-teritorială, precum şi constituirea organelor de conducere ale viitoarelor regiuni.

A doua etapă va dura până în anul 2016 şi presupune implementarea graduală a măsurilor de descentralizare administrativă stabilite în prima etapă, astfel încât să se asigure stabilitatea sistemului pe tot parcursul acestui proces.

Caracterul unitar al statului român va rămâne nealterat în urma reformei pentru regionalizare-descentralizare.

Relaţia dintre regiuni şi statul român este similară cu cea existentă în prezent între judeţe şi administraţia centrală. La fel cum existenţa de sute de ani a judeţelor nu a afectat în niciun fel caracterul unitar al statului român, tot aşa regiunile nu vor altera în niciun fel unitatea statului.

Instituţiile fundamentale ale statului român, precum Parlamentul, armata, justiţia, serviciile de informaţii, poliţia, jandarmeria, afacerile externe nu se vor descentraliza.

La nivelul ministerelor vor rămâne competenţele privind politicile publice, viziunea, strategiile sectoriale şi organismele de reglementare şi control. La nivel regional vor fi transferate politicile de dezvoltare şi proiectele cu impact regional. Administrarea serviciilor publice şi punerea în practică a politicilor va avea loc la nivel judeţean şi local.

Scopul regionalizării este dezvoltarea. Regionalizarea nu se va face pe criterii etnice. Vor fi luate în calcul doar criteriile funcţionale care pot asigura o dezvoltare eficientă şi echilibrată în interiorul viitoarelor regiuni.

Liniile de demarcaţie dintre regiuni reprezintă simple delimitări administrative formale, cum sunt în prezent delimitările dintre judeţe. Între regiuni nu vor nu vor fi graniţe, în sensul de frontiere! Deci expresia „cum va fi împărţită România” este eronată. România nu va fi împărţită în regiuni, ci va fi organizată administrativ în regiuni (la fel cum este în prezent organizată administrativ în judeţe, oraşe şi comune).

Trebuie să facem distincţia între „capitală” şi „reşedinţă”. Capitala este sediul autorităţii de stat, în timp ce regiunea este un sediu de coordonare administrativă a unui teritoriu. Capitalele regionale sunt specifice statelor federale. În România, regiunile vor avea reşedinţe, pentru că regiunile vor avea doar competenţe administrative.

Conform Memorandumului aprobat de Guvernul României, prin reforma privind regionalizarea şi descentralizarea a fost prevăzut ca viitoarele regiuni să exercite următoarele competenţe:

  • dezvoltarea economică a regiunii – la nivelul fiecărei regiuni va exista cel puţin un centru de afaceri regional;
  • gestionarea fondurilor europene la nivel regional;
  • gestionarea şi modernizarea infrastructurii de interes regional pentru transportul rutier, feroviar, fluvial, maritim, aerian – la nivelul fiecărei regiuni va exista cel puţin un aeroport internaţional;
  • gestionarea infrastructurii de sănătate şi asistenţă medicală la nivel regional – la nivelul fiecărei regiuni va exista cel puţin un spital regional (cu medicină de înaltă performanţă);
  • promovarea obiectivelor de turism de interes regional;
  • amenajarea teritoriului la nivel de regiune;
  • dezvoltarea învăţământului preuniversitar tehnic şi profesional la nivel regional, precum şi a învăţământului superior – la nivelul fiecărei regiuni va exista cel puţin o universitate acreditată la nivel internaţional;
  • elaborarea unor programe de interes regional pentru dezvoltarea agriculturii, care să încurajeze accesul produselor româneşti pe pieţele interne si externe, inclusiv prin crearea de branduri regionale;
  • gestionarea programelor de protecţie socială la nivel regional;
  • protecţia mediului la nivel regional;
  • gestionarea situaţiilor de urgenţă la nivel regional prin crearea unui sistem regional de intervenţie;
  • promovarea sportului de performanţă – în fiecare regiune va exista cel puţin un centru sportiv regional polivalent de nivel internaţional;
  • dezvoltarea culturală la nivel regional – în fiecare regiune va exista cel puţin un centru cultural de nivel european.

Actualele judeţe vor fi menţinute ca unităţi administrativ-teritoriale, în aceeaşi formă în care sunt în prezent. Judeţele au o lungă tradiţie istorică şi reprezintă un reper de identitate pentru comunităţile locale. De asemenea, ele au o funcţie administrativă importantă, care va fi necesară şi după constituirea regiunilor.

În plus, toate statele europene care au forme administrative de nivel regional au prevăzut şi subdiviziuni de tipul judeţelor din România, ceea ce demonstrează că acestea au o funcţie administrativă importantă, care trebuie menţinută şi în ţara noastră.

După realizarea reformei privind regionalizarea-descentralizarea, România va fi organizată administrativ în regiuni, judeţe, oraşe şi comune.

Implementarea reformei pentru regionalizare-descentralizare nu presupune un cost propriu-zis. Reorganizarea administrativ-teritorială se va face în cadrul aceluiaşi buget şi cu redistribuirea aceloraşi resurse umane care activează şi în prezent în aparatul administrativ.

Dimpotrivă, prin reducerea birocraţiei şi prin asigurarea unui cadru administrativ mai eficient, costurile publice vor fi diminuate: funcţionarea instituţiilor de la nivel judeţean va fi simplificată, prin desfiinţarea paralelismului actual dintre serviciile deconcentrate şi consiliile judeţene, redistribuirea personalului de specialitate căre consiliile judeţene şi regionale, reducerea structurilor ministerelor, în urma transferului de competenţe către administraţia publică locală etc.

Niciunul din actele şi documentele personale (de identitate, de proprietate etc.) nu se va modifica în urma regionalizării.

Aşadar, cetăţenii nu vor trebui să facă niciun demers pentru preschimbarea actelor.

În condiţiile în care judeţele vor fi menţinute în forma actuală nu va fi necesară modificarea numerelor auto, a adreselor sau a altor date care figurează în prezent în actele deţinute de fiecare cetăţean. Între guvern, regiuni, judeţe sau localităţi nu va exista un raport de subordonare, la fel cum în prezent nu există un raport de subordonare al primăriilor faţă de consiliile judeţene.

Taxele şi impozitele actuale nu vor creşte în urma regionalizării şi nici nu vor fi introduse alte obligaţii fiscale.

Sursa: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administrației Publice.


Despre regionalizarea României publicat: 2013-08-30T20:13:24+00:00, actualizat: 2017-01-03T09:08:51+00:00 by România Blog