Amintiţi-vă de ei, cu Bohemia, măcar 100 ani

Să nu credeţi că cineva scapă de această experienţă! Desigur nu am scăpat nici eu, deşi parcă în tinereţea ce a început să pară tot mai îndepărtată nici nu mă gândeam la aşa ceva …

Zilele trecute, firul vieţii mele s-a desfăşurat cu o etapă, ceva mai puţin plăcută, care a avut loc într-un cimitir. Pierdusem pe cineva drag şi lucrurile nu aveau cale de întoarcere. Totul a decurs cumva parcă prea rapid, despărţirea eternă având loc în doar câteva minute. Un lucru mi-a atras totuşi atenţia …

În retragere spre casă, mergând pe aleile cimitirului, am zărit câteva poze de tip foto ceramica aplicate pe crucile mormintelor. Privirea mi-a fugit curioasă pentru a afla rapid numele, data naşterii, vârsta şi … poza. Eram curios, acel om, acel „nume” care trăise x ani, oare cum arăta? În acel moment ceva straniu s-a întâmplat în mintea mea. Zeci de idei se înghesuiau. Am înţeles că toţi oamenii care au trăit pe Pământ au avut fiecare o înfăţişare şi o poveste, ambele uitate însă pe veci de parcă nici nu ar fi existat vreodată … Mi-am revenit cumva cu gândul la prezent, eu îi priveam de fapt pe cei din secundele eternităţii alăturate clipei curente. Unele cruci nu aveau poză, uitarea câştigase lejer împotriva demersurilor minime ale celor apropiaţi decedatului. Dar unele aveau ! Am continuat să caut şi am oferit din timpul meu, câteva secunde fiecărui om ce avusese cândva, odată, chipul din poză. Treptat am început să simt parcă o dragoste suplimentară în dreptul crucilor cu poză. Cineva se străduia ca acela ce fusese cândva un om bun să nu fie uitat, de familie, de rude, de nepoţi şi strănepoţi …

De când am auzit-o prima dată, Ruga pentru părinţi cântată la Cenaclul Flacăra mereu m-a pus pe gânduri: Oare îmi voi pierde şi eu vreodată iubiţii mei părinţi ?

Enigmatici şi cuminţi
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Doamne fă-i nemuritori,
Pe părinţii care mor.

… şi, eram tot pe aleea cimitirului, gândindu-mă la ce s-a întâmplat cu cei din pozele crucilor, la ce va fi cu ai mei părinţi, la ce va fi cu noi. NU! Nu ne vom da bătuţi uşor în lupta cu timpul. Pe cei atât de dragi nouă nu trebuie să-i uităm nicicum, măcar cât trăim noi: familia, rudele, nepoţii, strănepoţii … Cei ce au încercat, iată, au reuşit şi aşa vom face şi noi. Cimitirul din Săpânţa rezumă în doar câteva cuvinte viaţa fiecărui om, iar aceste poze de pe cruci sunt echivalentul a mii de cuvinte ce ţin vie memoria celor decedaţi !

Mi-am amintit că an de an mergem la mormântul bunicului de Ziua Morţilor, să punem o floare, să ne amintim de cel ce a fost dragul nostru bunicuţ dar … aici nu este poză, parcă devine din ce în ce mai greu de amintit. Deja ne vine greu să conturăm copiilor noştri schiţa amintirilor, dar strănepoţilor …

Este clar, vremurile moderne permit acum păstrarea amintirilor şi depinde doar de noi dacă o facem sau nu. Trebuie să o facem ! M-am interesat rapid pe internet ce soluţii foto există şi am avut o surpriză placută. Magazinul online de fotografii monumente funerare poze-cruce.ro realizează asemenea poze ceramice color şi livrează produsele către orice localitate din România. Firma utilizează o tehnologie avansată de imprimare şi realizează fotografii cu 100 de ani garanţie ! Pentru poze cruce puteţi alege varianta fotoceramica simplă sau Bohemia, ambele fiind renumite pentru stabilitatea culorilor şi pentru rezistanţa în timp sub acţiunea directă a soarelui, a ploii şi a temperaturilor extreme !

Foto-ceramica-Bohemia

Atât de puţin, o poză color, rezistentă în timp, poate face de neuitat pe cel drag. Pe lângă albumele cu poze şi amintirile transmise verbal din generaţie în generaţie, mai există o şansă ! Atunci când vizitaţi mormântul, cu o floare, măcar anual, amintiţi-vă de cei dragi privind o poză Bohemia aplicată pe cruce. Veţi putea face acest lucru măcar 100 ani, dacă nu mai mult …

Amintiţi-vă de ei, cu Bohemia, măcar 100 ani publicat: 2013-09-23T08:48:11+00:00, actualizat: 2017-01-03T09:08:51+00:00 by România Blog